Imnul vieții
În memoria bunicilor mei, Mami și Gică
Viața e o mână de gânduri născute într-o sâmbătă dimineața in vreme ce o cruntă durere de cap te dă jos di pat.
Este început de noiembrie, o toamnă care nu se aseamănă cu niciun alta.
Viața este când în inimă prinde rădăcini o dorință imensă de a pune în câteva cuvinte o anume idee de existență.
Viața este un ciudat joc de echilibristică.
O continuă, imperceptibilă, inefabilă dorință de a da și de a cere: ție însuți și tuturor celor pe care îi întâlnești pentru prima dată, pe care i-ai întâlnit o dată și pe care probabil nu-i vei mai reîntâlni niciodată.
Viața e un peren început și un continuu sfârșit, în același timp.
Este căutarea esenței noastre, este căutarea locului nostru pe o invizibilă tablă de șah unde rolurile sunt interschimbabile.
Astăzi ești regină, și ai lângă tine un rege, mâine devii pion, după aceea un turn lângă un cal, lângă un nebun. Viața este cadența si țesătura pașilor lor.
Viața e un strigăt, o cerere de ajutor, o regulă nerespectată, o durere greu de ascuns, o lacrimă suspendată în vidul unui moment, plânsul cumpătat și solitar.
Viața e lumină când lumină nu mai este și întuneric când este lumină. E când fericirea îmbrățișează supărarea. Viața este dor. Melancolie. Amintire. Speranță. Vis. Iubire.
O îmbrățișare furată.
Sărutul dorit.
Viața este începutul sfârșitului. Și sfârșitul începutului. Viața este o dimineață cu soarele stins. Furtuna, la amiază. Pace, sub perdeaua de stele.
Viața sunt eu, ești tu, suntem noi toți. Toți, împreună, și fiecare in felul său. Pe o scenă, luminile stinse. Înainte de a începe spectacolul. Și la sfârșitul său.
Viața este un puzzle de compus și recompus pe ondulata suprafață a timpului care trece. Implacabil. Indiferent. Imperceptibil.
Viața e plecare. Depărtare. Este întoarcere. Așteptare.
Viața este când oprim timpul și-l smulgem uitării.
Viața este când dintr-o dată ne găsim în fața unei priviri in care vrem să rămânem.
Viața e asta. Şi asta e viața.
Viața este legănarea sufletului in caruselul timpului.
Este fericirea unei felii de pepene gustată in iarna vieții.
Lacrima topită de candoarea unui surâs.
Punctul pe i.
Viața e un pumn de gânduri, o însorită dimineață de început de noiembrie. O toamnă blândă și fără pereche în care o crâncenă durere de cap te-aruncă jos di pat.
Viața este când vrei să spui tuturor idea ta de viață.
Viața e asta. Și asta e viața.
Trăiți-o. Gustați-o. Îmbrățișați-o.
Cât despre mine, eu vă salut:
Rămâneți cu bine.
Lucian
Trento, 7 noiembrie 2020
PS: In foto-coperta articolului bunica mea, în vara anului 2016.
PPS: Acest articol a apărut pentru prima dată pe 7 noiembrie 2020 pe websiteul RhetoFan.com, online intre 2016 și 2023.
